Cu toții ne dorim ca ai noștri copii să fie întotdeauna primii care spun Te rog, Mulțumesc, Cu plăcere și alte formule asemenea. Este un semn de bună-creștere, de educație aleasă, de respect și politețe…

Și dacă ei – copiii uită să rostească aceste formule, avem noi grijă să le amintim: Cum spui? sau Care este cuvântul magic? Ce obținem acționând în acest mod? Automatisme verbale: copii care vor folosi aceste cuvinte în mod automat, fără a le înțelege rolul, rostul și semnificația; vor spune Te rog și Mulțumesc doar la un stimul extern, adică dacă cineva le va aminti sau le va cere să facă asta.

Bunele maniere, politețea, respectul și – aș merge chiar mai departe – empatia, generozitatea sunt virtuți care se dobândesc în timp. Este total nerealist să pretindem ca un copil de 2-3 ani să spună în mod constant Te rog sau Mulțumesc, de fiecare dată când contextul o cere.

Și totuși, învățarea începe încă din prima zi de viață. Din momentul în care vine pe lume, bebelușul și mai apoi copilul, adolescentul etc, are ca principal scop adaptarea. Adaptarea nu este o componentă fizică, palpabilă, ci este un proces prin care copilul devine parte a mediului și timpului său.

Integrarea copilului într-un anumit grup și evoluția lui de la a fi un individ fără cultură, la a fi membru al unui grup cultural, se face ca urmare a puterii uimitoare de adaptare, cu care este înzestrat copilul. Însăși evoluția continuă a omului depinde de capacitatea acestuia de a se adapta.

Inițial, copilul nu cunoaște caracteristicile grupului în care se naște. El și le însușește în mod inconștient, în primii ani de viață.

Așadar, ce putem face atunci când un copil nu folosește formulele de politețe general acceptate de societate? Cum putem depăși situațiile care ne fac să “intrăm în pământ de rușine”, atunci când al nostru copil se ascunde după picioarele noastre în loc să răspundă la salutul politicos care i-a fost adresat? Cum ne comportăm noi atunci când copilului îi este mai la îndemână să spună Vreau…lucrul respectiv și nu Te rog, dă-mi…lucrul respectiv?

Din experiența acumulată de-a lungul timpului (atât la clasă, cât și în relația cu propriul copil), am descoperit că sunt câteva lucruri pe care le putem face, astfel încât să le transmitem copiilor semnificația, importanța și resorturile care stau în spatele acestor expresii.

1. Puterea exemplului: faptele valorează mult mai mult decât cuvintele. Dacă ne dorim copii respectuoși și empatici, este esențial ca ei să vadă și să primească exact acest comportament (de) la noi înșine. De exemplu, îi vom spune copilului Adu-mi, te rog, cartea de pe masă! sau casierei de la magazin îi vom spune, de asemenea mulțumesc și o vom saluta.
2. Nu vom rușina niciodată copilul și nici nu îl vom obliga în vreun fel să fie politicos. Astfel că, nu vom spune sub nicio formă cuvinte și expresii ca Ești nepoliticos!; Mă faci de rușine! etc, la fel cum nu ne vom condiționa vreo acțiune de folosirea acestor cuvinte: Cum spui dacă vrei să îți dau sticla cu apă? În aceste situații, le putem vorbi copiilor despre cum ne-am dori să reacționeze ei: Mi-ar plăcea ca data viitoare să mă rogi atunci când vrei să te ajut cu ceva
3. Nu ne vom “scuza” în fața celor din jur, spunând că al nostru copil este timid, rușinos etc
4. Vom discuta cu copilul despre importanța folosirii anumitor expresii în anumite situații și despre ce înseamnă să ai un comportament politicos, empatic. De asemenea, vom discuta și despre emoții și cum anume se pot simți cei din jur, atunci când nu primesc răspuns la întrebări, când nu sunt salutați etc.
5. Vom avea răbdare și vom înțelege că, asemenea oricărei alte învățături, și aceasta va fi însușită în ritmul propriu al copilului, iar noi nu vom putea să grăbim sau să forțăm în niciun fel acest lucru.

 

Andreea Soare

Educator AMI antepreșcolari 0-3 ani

Montessori Land Barbu Văcărescu