Principiile pedagogiei Montessori

Se doreşte a se menţiona încă de la început că Maria Montessori nu a inventat dintr-odată anumite principii, metode sau materiale care să funcţioneze din prima încercare. Fiind o pedagogie bazată pe observare, Montessori a căutat de fiecare dată să înţeleagă copilul, nevoile şi adevăratele sale interese. „Această metodă de educaţie nu urmează o persoană anume ci urmează adevărată natură a copilului. Maria Montessori a observat multe caracteristici în copii, caracteristici care acum sunt dovedite prin cercetare. Mesajul ei a fost că nu copiii trebuie să se potrivesca sistemului educaţional, ci educaţia trebuie să fie organizată în jurul copilului, astfel încât el să se poată dezvoltă complet şi armonios.”

“Educaţia Montessori urmăreşte un scop ambiţios: să ajute la dezvoltarea copilului într-o fiinţă umană adultă completă, confortabilă cu sine, cu societatea şi cu umanitatea în ansamblul ei. În timp ce abordarea tradiţională a educaţiei – care predomină în zilele noastre – rămâne concentrată pe transmiterea unor blocuri prescrise de cunoştinţe, abordarea Montessori se concentrează pe susţinerea şi sprijinirea procesului natural de dezvoltare a fiinţei umane. Educaţia Montessori începe cu înţelegerea că rolul adultului este de a ajută la descătuşarea puterilor de dezvoltare existente din naştere. Copilul, din cele mai timpurii momente ale vieţii, deţine energii constructive care îi ghidează formarea minţii şi coordonarea corpului. Abordarea Montessori a fost dezvoltată fără idei preconcepute privind modalitatea cea mai bună de a ajută copilul în călătoria să spre a deveni adult.”

Lucrând şi observând copilul şi având în minte aceste idei, Maria M. lua mereu notiţe, învăţând de la copii. În prima Casă dei Bambini, Maria M. a rugat-o pe asistenţă care rămânea mai mult cu copiii să nu intervină deloc în lucrul cu ei, ci să îi observe şi să ia notiţe. De multe ori, Maria M. introducea un anumit material în clasa şi dacă observă că cei mici nu arătau interes faţă de el, atunci scotea materialul din clasa. În acest mod a observat de exemplu că ei nu erau atraşi de jucării ci de obiecte reale cu care puteau lucra ceva constructiv.

Principiile pedagogiei Montessori

Cele 3 componente ale abordării montessoriene sunt:

  • mediul fizic,

  • mediul social

  • adultul.

Maria Montessori înconjurată de copii

În centrul acestor 3 componente este copilul ,sau, mai bine spus, dezvoltarea copilului din toate punctele de vedere. Toate cele 3 trebuie sau ar trebui să lucreze în aşa fel încât această dezvoltare să îşi atingă potenţialul maxim.

Un lucru pe care adultul trebuie să îl înţeleagă este acela că nu el îl dezvoltă pe copil ci doar îl ajută, îl susţine pe copil în dezvoltarea lui. Pentru a înţelege mai bine această idee, adultul trebuie să înţeleagă faptul că orice copil are un ‘învăţător intern’ iar adultul din viaţă acelui copil trebuie să colaboreze cu acest învăţător. Privind lucrurile în felul acesta, adultul învaţă să privească copilul în mod diferit: copilul nu este un vas gol sau o bucată de hârtie goală ce depinde în totalitate de acţiunea adultului pentru a se dezvoltă. Nu, ci adultul trebuie să înţeleagă muncă pe care şi copilul o face şi să urmeze această natură a copilului. Prin urmare, adevărată dezvoltare este dată de natură nu de adult, deşi şi adultul are un rol foarte important pentru a ajută  natură să se dezvolte.

Un mediu fizic pregătit

Mediul fizic este o componentă vitală în special pentru primul şi cel de-al treilea stadiu de dezvoltare, subiect pe care lucrarea de faţă îl va aborda în următorul capitol. Pentru planul al doilea de dezvolatare, lucrurile stau diferit, pentru că mediul lor este universal întreg. Pentru ei nu mai este atât de important mediul fizic. „Educaţia Montessori caută să ofere copiilor medii ideal amenajate în funcţie de fiecare etapă de dezvoltare; acest lucru le permite să răspundă chemării interioare a ‘stărilor senzitive’ specifice şi le oferă libertatea să acţioneze în concordanţă cu tendinţele lor umane înnăscute. Astfel, dacă educaţia este văzută că o metodă de a împlini potenţialul optim al copilului pentru fiecare faţetă a personalităţii sale în devenire, acest ‘mediu pregătit’ oferă o fundaţie sigură şi permanentă pentru educaţie.”
Mediul fizic trebuie să respecte anumite principii, condiţii, pentru a fi un mediu benefic dezvoltării armonioase a copilului. Aceste condiţii sunt legate de spaţiul suficient, prezenţa materialelor naturale, atmosfera asemănătoare cu cea a unui cămin primitor, folosirea unor culori deschise, să nu fie un mediu prea încărcat, scaunele şi mesele să nu fie fixe şi să fie la nivelul copilului, etc.

Materialele Montessori

Aşa cum mediul fizic se pregăteşte urmărind anumite principii, tot aşa materialele Montessori trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Materialele trebuie să fie din câte un singur exemplar în clasa. Acestea trebuie să îl poată conduce pe copil la o activitate independenţa, trebuie să conţină un control al erorii, să fie atractive, să răspundă unei anumite nevoi a copilului şi să izoleze un anumit concept. De exemplu, unul dintre materialele foarte cunoscute este Turnul roz(imagine). La prima vedere acesta nu are nimic deosebit dar în spatele lui se ascund foarte multe scopuri indirecte. Turnul este constituit din 10 cuburi de diferite dimensiuni (gradate cu exactictate), ce au singură culoare pentru a nu distrage copilul de la scopul principal al materialului: acela de a fi aranjat în ordine de la mare la mic. Activitatea nu poate părea foarte interesantă pentru un adult, însă copilul este rugat să construiaca turnul într-o zona mai îndepărtată de locul lui de baza. Astfel, el trebuie să care acele piese dintr-o parte a sălii în cealaltă. Făcând această mişcare, se dezvoltă memoria musculară a copilului. Această este un beneficiu atât pentru sănătate, cât şi pentru lecţii ulterioare la matematică, cum ar fi capitolul pentru volum şi greutate. Copilul va ‘absorbi’ greutatea acelor piese. Maria Montessori crede cu tărie că pentru o dezvolare armonioasă dintre trup şi fizic, copilul are nevoie de mişcare în timp ce învaţă. Educaţia fizică nu ar trebui separată de educaţia intelectuală. Pe lângă acest beneficiu menţionat, putem să ne gândim la limbajul pe care copilul în asimilează: mai mare, mai mic, mai greu, mai uşor etc. Apoi, turnul poate fi construit în diferite poziţii, ajutându-l pe copil să realizeze că există mai multe răspunsuri corecte, mai multe variante adevărate, mai multe moduri de a privi lucrurile. În şcoală, acest material poate fi folosit în predarea adjectivului (folosind termenii de comparaţie) iar piesele pot fi comparate cu materialul pentru ridicarea la cub, observându-se o asemănare a dimensiunilor (multe dintre materialele  Montessori pot fi comparate sau asemănate, de aceea materialele trebuie să fie exacte).

Acesta este un simplu exemplu din zeci de materiale cu care copilul lucrează încă din primul plan de dezvoltare. El este pregătit indirect şi fără să realizeze pentru anumite concepte abstacte care îi vor fi prezentate în viitor.

Grupuri de vârste mixte – funcţionarea socială a mediului

În societate, în viaţă reală, adultul intră în contact cu peroane de diferite. Şi în familie, copiii au vârste diferite. Pentru că mediul Montessori caută să fie un mediu de viaţă real, care să semene cu societatea umană, este normal să se ţină cont şi de acest aspect. În plus, este benefic pentru toată lumea. Copilul mai mic învaţă de la cel mai mare, primeşte prezentări de la acesta, îl vede pe cel mare că un model şi că un punct de referinţă. Cel de la mijloc devine un intermediar: ajută pe cei mici şi la rândul lui este ajutat de cei mai mari. Iar cei mari învaţă să aibă grijă de cei mici, oferă acestora prezentări. Făcând acest lucru, ei sunt responsabilizaţi şi au de câştigat şi din că faptul că atunci când prezintă un material, consolidează mai bine conceptual respectiv şi învaţă să folosească termenii potriviţi. Şi nu în ultimul rând, respectarea acestui principiu este un beneficiu pentru cadrul didactic care are pe lângă el o echipa întreagă de ‘profesori’. În acest mod, cooperarea înlocuieşte competiţia şi devine forţă motoare în aceste mini-societăţi. Auto-educaţia facilitată de mediul pregătit înseamnă că fiecare copil învaţă şi se dezvoltă în ritmul sau.