Pregătirea mediului de acasă

Putem începe prin a spune că Universul este un mediu, iar Pământul este un mediu pregătit, deși nu noi am făcut pregătirile.
Copilul se dezvoltă având la dispoziție două medii principale; unul natural și unul creat. Atunci când vorbim despre mediul natural, ne referim la o combinație de elemente fizice și chimice din lumea noastră: apă, aer, lumină, gravitație, spațiu și minerale.
Mediile create sunt cele pregătite de oameni și gândite pentru un anumit scop.
Mediul optim ar fi orice tip de mediu care susține nevoile de dezvoltare ale individului din acel mediu. Un mediu creat sau pregătit are în el tot ce e nevoie pentru a susține ceea ce va avea loc acolo; de aceea o casă este locul în care trăim și creștem și unde se formează familiile. Acest tip de mediu oferă individului o fundație pe care își poate construi o viață integrată. Pe măsură ce copilul crește și se schimbă, și mediul trebuie să facă la fel, în funcție de  perioadele senzitive și de dezvoltarea creierului.
Adultul care creează mediul trebuie să faciliteze, nu să împiedice, independența copilului și să susțină, nu să sufoce, stima de sine a copilului. În mediu, totul trebuie să împlinească o nevoie și să aibă un motiv. Trebuie să avem doar ce e absolut necesar. Deseori, oferim “prea mult” copilului și sfârșim prin a-l supra-stimula.

Proiectarea camerei copilului
Camera copilului trebuie să fie frumoasă din punct de vedere estetic, dar și practică și sigură pentru copil, funcțională și ordonată.

Există o serie de aspecte care trebuie avute în vedere în amenajarea camerei:

  1. Materialele folosite pentru construirea mediului să fie în majoritate naturale.

  2. Includerea caracteristicilor sociale și culturale specifice locului și timpului copilului.

  3. Să asigure confort prin: spațiu, culoare (să fie naturală, blândă, caldă și luminoasă), lumina (să fie, pe cât posibil, din sursă naturală), texturile materialelor (să fie simple, frumoase, să corespundă vârstei de dezvoltare a copilului, lavabile, sigure și să stimuleze diferite simțuri).

  4. Să îi permită copilului să aibă spațiul său personal. Acest tip de spațiu se poate regăși în mai multe zone din casă.

  5. Să susțină independența funcțională a copilului.

  6. Dimensiunile mobilierului (acestea trebuie să fie în concordanță cu înălțimea copilului).

  7. Temperatura și umiditatea (acest aspect este important deoarece copiii nu își pot încă regla temperatura corporală).

  8. Mediul trebuie să se schimbe (echilibreze) odată cu evoluția copilului și să îi susțină acestuia perioadele senzitive în care se află.

Rolul adultului
Mediul este creat pentru copil și persoana care îi poartă de grijă, astfel că, trebuie să asigure confort atât copilului, cât și îngrijitorului.
Există o serie de roluri generale pe care adultul trebuie să le îndeplinească: să cunoască caracteristicile stadiului de dezvoltare în care se află copilul, să observe, să facă legătura dintre copil și mediu, să se retragă și să observe nevoia de ajustări.
Pe lângă aceste roluri, există și roluri specifice, pe care adultul trebuie să le îndeplinească: “mai mult nu înseamnă mai bine”: mediul trebuie să fie organizat (fără cutii de jucării), aranjat, curat.

Pentru nou-născuți există o serie de obiecte specifice, care se folosesc pentru o perioadă scurtă de timp (câteva săptămâni). Exemplu:
* Topponcino este o saltea ce reprezintă un punct de referință pentru nou născut. Acesta este folosit pentru susținerea și transferul nou născutului.
* Cestina este un coșuleț care oferă un spațiu cald și intim pentru nou-născut.

Pe măsură ce copilul crește, mediul pregătit trebuie să răspundă nevoilor sale de mișcare, de explorare. Astfel că se va introduce un raft de înălțime mică ce va conține câteva obiecte (3-5) adecvate din punctul de vedere al dezvoltării pentru vârsta copilului: jucării manipulative, obiecte muzicale, lucruri ce pot prezenta interes pentru copil în dorința de a-l stimula pentru a se deplasa.

Copiii cu vârsta mai mare de 1 an stau în picioare, având o poziție fermă și putând să își folosească mâinile pentru lucru și explorare. El va combina acum mișcarea grosieră cu mișcarea fină. Colaborarea dintre copil și persoana de îngrijire devine cheia succesului: copilul va învăța să colaboreze în procesul de îmbrăcare- dezbrăcare, va căpăta încredere în el că poate face singur anumite lucruri, își va dori să imite gesturile și activitățile adultului. De aceea este important ca:

– În casă să existe cel puțin o masă și un scaun de dimensiuni mici, ușoare, dar în același timp stabile, pe care copilul să se poată așeza și coborî de unul singur ori de cîte ori dorește.

– În camera copilului să existe un dulap accesibil lui, care să conțină 2-3 rânduri de haine din care el să poată alege cu ce să se îmbrace. Acest lucru îi va spori independența și îl va învăța să ia de unul singur anumite decizii.

– Este important ca întotdeauna copilului să i se permită să dețină controlul asupra acelor aspecte legate de nevoile sale fizice: somn, hrană, toaletă. Pentru aceasta, patul copilului trebuie să-i fie accesibil (cele mai recomandate soluții sunt fie pat cu un cadru jos, fie o saltea așezată pe jos, în cameră); copilul ar trebui să aibă în permananță acces la apă și mâncare. Este suficient să îi punem la dispoziție o carafă care să conțină o cantitate mică de apă și un pahar, pe care el să le poată folosi la nevoie (ca sfat: Cantitatea de apă la care are acces copilul, trebuie să fie aceeași cantitate  pe care noi suntem dispuși să o strângem ori de câte ori va fi nevoie…:), și câteva fructe cu care să se servească atunci când îi este foame (va face acest lucru stând la masă, și nu în orice loc din casă). În baie trebuie permis accesul copilului la toate obiectele utile (toaletă, chiuvetă, sursă de apă, săpun pentru mâini, prosop etc), astfel încât el să nu depindă de un adult pentru a le folosi.

– În bucătărie copilul ar trebui să aibă un spațiu special amenajat, echipat cu toate dotările unei bucătării “de adulți”, însă care să nu prezinte pericole pentru copil, în timp ce restul obiectelor din bucătărie, cu potențial periculos vor fi așezate în locuri inaccesibile copilului.

– Maria Montessori a pus un accent foarte mare pe încurajarea legăturii dintre copil și natură prin îngrijirea plantelor și animalelor, precum și valorificarea unui cadru estetic plăcut. De aceea, printre primele activități care vor fi prezentate copilului, vom introduce îngrijirea plantelor (udarea, curățarea sau ștergerea prafului de pe frunze) și elemente de îngrijire personală (pentru acestea avem nevoie de un spațiu special amenajat, care să cuprindă o masă, o oglindă și câteva elemente de îngrijire și înfrumusețare: perie pentru păr, șervețele etc).

– Zona de lectură reprezintă un spațiu esențial în mediul copilului și se poate regăsi în mai multe încăperi din casă. Este o zonă în care copilul se poate retrage pentru a se liniști, pentru a răsfoi cărțile, pentru a descoperi lucruri noi sau pentru a petrece timp de calitate alături de un adult. Zona va conține o pernă sau un scaun confortabil și o bibliotecă de dimensiuni reduse, cu 2-3 cărți potrivite vârstei copilului, pe care adultul să aibă grijă să le schimbe periodic.

– Colțul cu activități va cuprinde un raft cu activități diverse, din principalele arii curriculare: senzorial, viață practică, limbaj etc, fiecare așezate în tăvi/ coșuri individuale, pe care copilul să le găsească întotdeauna curate, complete și exact în același loc de fiecare dată, pentru a-i cultiva simțul pentru ordine și predictibilitate.

– Jucăriile…(da! chiar și într-un spațiu Montessori pot exista jucării) vor fi puține, din materiale naturale, sigure pentru copil, educative. Acestea nu vor fi păstrate în bine-cunoscutul coș/ cutie cu jucării, unde, de obicei, jucăriile stau amestecate și aruncate în mod aleatoriu, ci vor fi așezate pe rafturi pentru a fi vizibile și accesibile copilului.

În funcție de fiecare etapă de vârstă, mediul copilului va suferi modificări menite să vină în întâmpinarea nevoilor acestuia. Este important ca orice modificare pe care o facem în mediul copilului să fie mai întâi discutată cu acesta și să îi fie adusă la cunoștință.

Andreea Mîrzea
Educator 0-3 ani

Distribuiți articolul, dacă v-a plăcut!

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *