Mintea absorbantă

După perioade îndelungate de observare, Maria Montessori s-a arătat fascinată de această putere a copilului, a cărui miinte este diferită în mod fundamental atât de mintea adulților, cât și de mintea copiilor mari.

„Mintea absorbantă primește orice, își pune speranțe în orice, acceptă în mod egal sărăcia și bogăția, adoptă orice religie, prejudecățile și obiceiurile compatrioților săi, încarnându-se pe toate în sine.” ( Maria Montessori, 2006)

Mintea absorbantă se manifestă în primii șase ani de viață ai copilului, ceea ce înseamnă că doar în acest prim plan de dezvoltare, copilul are o putere specială. Această putere poate fi descrisă prin faptul că acum copilul învață fără să își propună și fără efort, învățarea are loc de la sine.

Caracteristicile minții absorbante 

  • Universalitatea– toți copiii au această putere specială în primul plan de dezvoltare;
  • Creativă- mintea absorbantă este creativă, îi permite copilului să exploreze dincolo de granițe, să creadă, să își imagineze;
  • Inconștientă- copiii nu sunt conștienți că dețin această putere – ei pur și simplu absorb informațiile primite din mediu;
  • Neselectivă– totul este absorbit, lucrurile mari, detaliile mici. Mintea absorbantă este comparată cu un burete de mare, care absoarbe tot din jur și preia de acolo nutrienții, dar și substanțele mai puțin folositoare – el se formează din ceea ce absoarbe. Astfel, asemeni unui burete de mare, mintea absorbantă absoarbe tot și îl ajută pe copil să se creeze pe sine- „Această minte care primește totul, nu judecă, nu refuză, nu reacționează. Ea absoarbe orice și îl încarnează în omul care va să vină”. ( Maria Montessori, 2006)
  • Totul în același timp – toate detaliile– De asemenea, mintea absorbantă a fost comparată și cu un aparat de fotografiat, unul din trecut cu film- ca aparatul foto care atunci când face o poză surprinde toate detaliile în același timp și mintea absorbantă a copilului are aceeași calitate. Important de menționat este faptul că poți vedea fotografiile abia după ce e developezi, așa și în cazul copilului- nu putem vedea ce a absorbit imediat, ci în timp. În raport cu această comparație cu un aparat foto, mintea copilului este fundamental diferită de mintea adultului, asemănată cu un pictor- el nu poate surprinde niciodată toate detaliile așa cum sunt, le filtrează, apare comparația permanentă cu un alt mediu sau o altă cultură. În schimb, aparatul foto acumulează totul deodată și fără să ne amintim ceva, toate informațiile sunt acolo, undeva în subconștient.
  • Neobosită– copilul învață cu ușurință, fără să depună vreun efort sau să se simtă obosit în acest process continuu de învățare;
  • Spontană- ea este spontană, copiii învață oricum, oriunde, fără pregătire sau intenție;
  • Simplă- mintea absorbantă este de asemenea caracterizată de simplitate.

Mintea absorbantă îl ajută pe copil să se adapteze la mediu, care devine încorporat, iar impresiile sale devin parte integrantă, sunt încarnate în el. „Copilul îndură răbdător toate lucrurile. El intră în lume și oricare ar fi condițiile în care se naște, el se formează și se adaptează pentru a trăi acolo, iar adultul care urmează să devină va fi fericit în acele condiții.” ( Maria Montessori, 2006)

În primul plan de dezvoltare, discutăm despre două perioade:

  1. Mintea absorbantă neconștientă

Mintea absorbantă neconștientă este deținută de copil între 0 și 3 ani, perioadă în care copilul învață fără să gândească. Maria Montessori considera că în momentul nașterii, ființa umană devine un embrion spiritual, psihic, dintr-un embrion fizic. Comparați cu mamiferele, oamenii sunt precar echipați la naștere- puii de animale pot merge imediat după naștere, se hrănesc singuri foarte repede, scot sunetele specifice speciei imediat după naștere. Astfel, putem spune că un copil se naște prematur. Acest lucru se întâmplă la 9 luni, pentru că altfel, el nu ar mai avea loc din punct de vedere fizic, char dacă nu este dezvoltat suficient din punct de vedere psihic. Acesta este motivul pentru care durează o perioadă destul de lungă până când copilul începe să vorbească, să meargă- mintea sa nu este dezvoltată complet. Astfel, pentru a se putea dezvolta complet, copilul are nevoie să absoarbă, să creeze conexiuni pentru a putea funcționa normal. Sinapsele create o dată cu acest proces al minții absorbante neconștiente  ajută aceste capabilități să se dezvolte.

Maria Montessori l-a numit pe copilul aflat în această perioadă creatorul inconștient, pentru că se crează pe sine fără să conștientizeze acest lucru, iar misiunea lui în acești primi ani este întocmai auto-crearea. Pe parcursul acestui proces de auto-creare, copilul deține o forță vitală care îl împinge spre dezvoltare și anume: horme– termen grecesc, care înseamnă forța vieții. Aceasta este forța pe care o deține orice ființă vie, care ne ajută să trecem peste obstacole, forța care îl împinge pe copil să se ridice în picioare, să meargă, chiar dacă nu este conștient de acest lucru.

Toate informațiile absorbite de această minte absorbantă neconștiente sunt depozitate în mneme, termen ce vine din limba greacă și înseamnă amintire inconștientă/ parte dintr-o amintire- este considerat și un depozit pentru amintirile timpurii. Dovada existenței acestei mneme este faptul că începem să vorbim mai târziu, după o perioadă îndelungată în care am absorbit foarte mult limbaj. Toate aceste informații inconștiente din mneme sunt păstrate acolo, până când memoria le extrage și le utilizează în mod conștient.

În ceea ce privește rolul adultului în prima parte a acestui plan de dezvoltare, acesta trebuie să fie în primul rând conștient de puterea copilul de a se crea pe sine, el nu este creat de părinți și nici de educatori. Principala misiune a adultului în acest plan este aceea de a-l ajuta și susține pe copil în acest proces de autocreare. Este foarte important de reținut că adulții devin modelele copiilor de personalitate. Astfel, felul în care vorbim, felul în care mergem, ce și cum mâncăm, comportamentul, devin părți ale personalității copilului. O altă sarcină deosebit de importantă a adultului este și aceea de a pregăti mediul potrivit nevoilor de dezvoltare specifice copilului în funcție de vârstă.

2. Mintea absorbantă conștientă

  Mintea absorbantă conștientă se manifestă în a doua jumătate a primului plan de dezvoltare, între 3 și 6 ani. Montessori l-a caracterizat pe copilul de această vârstă ca fiind un lucrător conștient. După o perioadă în care copilul nu a făcut nimic altceva decât să absoarbă în mod neconștient informații din mediu, aceasta este perioada în care copilul consolidează toate informațiile absorbite și încearcă să le extindă.

Chiar dacă și în această perioadă copilul continuă să absoarbă inconștient datorită minții sale absorbante, acum începe să își dezvolte o conștiință a propriilor acțiuni. Astfel, acum copilul lucrează cu scop, în mod organizat, au planuri, sunt conștienți de ce fac și mai ales cum fac, pot să facă alegeri, încep să își cunoască preferințele.

Cum observăm funcționarea minții absorbante?

 În primul rând, putem observa funcționarea minții absorbante prin intermediul adaptării copilului la mediu. Această adaptare este de două feluri: adaptarea culturală, care are loc în primii șase ani din viață și adaptarea biologică, care este un proces foarte îndelungat și lent și implică adaptarea la mediu precum: schimbarea culorii pielii, închiderea/deschiderea culorii părului, a ochilor.

Așa cum am mai spus și în paragrafele anterioare, mintea absorbantă este cea care ia fără selecție limbajul din mediul la care este expus copilul. Chiar dacă el începe să vorbească mai târziu, știm că acest lucru se întâmplă atunci când copilul este pregătit. Astfel, indiferent de limba la care a fost expus, un copil în vârstă de doi ani și jumătate o va putea vorbi indiferent cât este de complexă, folosind accentul și intonația pe care le-a auzit în jurul său până atunci.
„Copilăria timpurie este o perioadă extrem de importantă, pentru că atunci când vrem să transmitem idei noi, să modificăm sau să îmbunătățim obiceiurile și deprinderile unui popor, să insuflăm o nouă vigoare în trăsăturile sale naționale, copiii ne sunt calea, căci puține pot fi împlinite cu ajutorul adulților”. ( Maria Montessori, 2006)

O altă dovadă a existenței minții absorbante este absorbirea trăsăturilor culturale- ea l-a ajutat pe copil să ajungă să se identifice cu locul de care aparține și mai ales cu acea cultură, în care includem: tradiții și obiceiuri, valori morale, atitutini, comportamente ale persoanelor cu care a intrat în contact mintea absorbantă a copilului.
Cu toate că mișcarea este o caracteristică a tuturor ființelor umane, mintea absorbantă poate fi observată și aici, în primul rând pentru că ea a absorbit mișcările pe care le vede în jurul său. De exemplu, dacă stă în țări unde ninge mult, copiii au absorbit ideea că trebuie să meargă cu grijă, cu picioarele bine ancorate în pământ.

Ca și în celelalte trei planuri de dezvoltare, cei doi piloni importanți care îl ajută pe copil în acest proces de auto-creare și dezvoltare sunt adultul și mediul.
Ce poate face un adult pentru a-l ajuta pe copil? În primul rând, așa cum am spus și mai sus, el trebuie să fie conștient de forța deosebită pe care o deține copilul și de faptul că ea este prezentă numai în acest plan de dezvoltare. În al doilea rând, el trebuie să evite să fie un obstacol în calea dezvoltării copilului și să nu uite în niciun moment că lor trebuie să le oferim cele mai bune exemple ale noastre. Ceea ce dorim să facă ei și felul în care dorim să se comporte ei, trebuie să ne comportăm noi, căci suntem pentru ei adevărate modele. Adultul trebuie să faciliteze legătura dintre copil și mediu, să îl ajute pe acesta să se conecteze atât cu mediul interior, cât și cu cel exterior.

Pe lângă adult, un rol deosebit de important îl are mediul în care copilul trăiește. Ca un burete de mare purtat de apă, care absoarbe tot din zonele prin care este purtat, așa și copilul absoarbe tot din mediu. De aceea, mediul trebuie să îl poată introduce pe copil în cultura de care aparține. El trebuie să asigure de asemenea, un limbaj bogat și să reflecte valorile umane: iubire, toleranță, respect.

Nu în ultimul rând, mediul trebuie să îi permită copilului să se miște liber, pentru stabilizarea și rafinarea coordonării mișcărilor și să îi permită să fie activ– să îi ofere suficiente oportunități de a alege și lucra în concordanță cu nevoile și interesele proprii.

Cristina Băduică

Educator 3-6 ani

Distribuiți articolul, dacă v-a plăcut!