Lectura în dezvoltarea preșcolarilor
Povești clasice vs. Povești în stil Montessori
„Literatura, ca toate artele este chemată să exprime frumosul, spre deosebire de știință, care se ocupă de adevăr. Cea dintâi și cea mai mare diferență dintre adevăr și frumos este aceea că adevărul cuprinde numai idei, în timp ce frumosul le curpinde manifestate în materie sensibilă.”[1]
Copilul reprezintă baza civilizației și a culturii. Noi, ca adulți, nu le putem construi acest domeniu de cunoaștere, ci doar îi putem ajuta să și-l construiască ei înșiși. Una dintre activitățile preferate ale celor mici este cititul. Iubesc să asculte povești, cântece și poezii.
Indiferent de vârstă, copiilor trebuie să le fie oferit prilejul de a pătrunde în lumea ficțională, de a o cunoaște și de a se dezvolta prin intermediul său. Cărțile reprezintă o sursă cu putere cognitivă și emoțională cu ajutorul căreia cititorul poate descoperi adâncurile fine ale realității. Poveștile preșcolarilor realizează tranziția fie de la concret la abstract, fie de la intuiție la reprezentare și fantezie, un parcurs din care se hrănesc numeroase componente în curs de dezvoltare ale copilului.
Chiar dacă se adresează copiilor preșcolari, adolescenților școlari, sau adulților, literatura rămâne, pentru toate aceste entități enumerate anterior, „oglinda estetică” a realității. Universul literaturii prezintă vârste distinse, iar pentru parcursul lin și firesc al unui cititor, acesta trebuie să pătrundă cu pași mici în acest „univers”. În acest fel, el va putea înțelege literatura și își va dezvolta în mod natural gustul pentru lectură, fapt ce îi va completa atât „bagajul” cognitiv, cât și spiritul culturii.
Startul lecturii, punctul de începere constituie baza acestui „zid” intelectual. De aceea, literatura pentru copii trebuie aleasă cu deosebită atenție, astfel încât aceasta să fie direct proporțională cu nivelul și cu interesele celor mici.
Dacă noi ca adulți avem capacitatea de a-i determina pe copii să fie atrași de lectură (prin citirea poveștilor de seară, alegerea unor cărți atractive, teme interesante și captivante), aceștia vor intra în spiritul lecturii, pe care îl vor dezvolta și după ce vor putea citi singuri. „A-i învăța pe copii să citească înseamnă a le deschide calea dezvoltării intelectuale.”[2]
Lumea este într-o continuă schimbare, iar noi trebuie să ținem pasul cu aceasta și să ne adaptăm, să ne readaptăm oricărei provocări. Atunci când am ales să lucrez într-o grădiniță mi-am imaginat experiența personală pe care am trăit-o în aceea perioadă a vieții mele de copil. Ei bine, experiența de educator se dovedește a fi complet diferită.
În primul rând, prin raportarea la stagiul preșcolar din perspectiva copilului și din perspectiva adultului, dar și prin modul de abordare a educației. Lumea montessoriană a fost un univers complet nou pentru mine. Nimic din experiența mea de preșcolar nu se asemăna cu aceasta – de la sala de clasă, la principii, la colectiv, la mentalitate.
În grădinița Montessori, lectura ocupă un loc important printre activitățile zilnice. Indiferent de vârstă, copiii beneficiază de o bibliotecă aflată la nivelul lor, pe care aceștia o pot răsfoi în orice moment al zilei. Cărțile care se află în această bibliotecă sunt selectate în funcție de nivelul de vârstă al grupei. Asta face ca preșcolarii să-și hrănească gustul pentru lectură.
Colțul dedicat lecturii trebuie să fie unul care să atragă copiii, care să-i ademenească spre acestea. De aceea, impactul estetic este unul foarte important. Cei mici se pot delecta singur cu cărțile, sau în compania unui adult.
Ceea ce este diferit comparativ cu educația tradițională este faptul că în perspectiva Montessori lectura este un lucru firesc, plăcut și nelipsit. Copilul devenit adult își va alimenta în mod constant nevoia de cunoaștere. Educația copiilor nu este constrânsă de tipare precum: E bine să citiți! Trebuie să citiți! Nu vreți să citim o poveste?. Cei mici acționează din propria inițiativă asupra acestor aspecte, tocmai pentru că li se oferă libertatea de a alege singur momentul în care să citească, libertatea de a alege cartea pe care vor sa o citească, libertatea de a răsfoi ca un adult orice carte din bibliotecă. Asta le oferă preșcolarilor încrederea în sine de care au nevoie pentru a prinde curajul de a se exprima singuri pe marginea poveștii și de a știi cum să se comporte cu o carte.
În concepția educației Montessori, cărțile urmăresc un parcurs bine stabilit în viața celor mici. Modul în care introduci conceptul de „carte”/ „lectură” în viziunea celor mici reprezintă un aspect căruia trebuie să îi oferim o atenție sporită. Ar fi de preferat să se aproprie treptat de o carte, plecând de la simple imagini. Aceste ilustrații se dezvoltă odată cu evoluția cognitivă a celor mici și, în timp, ajung să fie înlocuite de cărți. Prezint mai jos felul în care ar trebui ghidată lectura celor mici prin trecerea de la cărțile cu poze până la cărțile de poezie.[3]
Ce este interesant la această metodă de educație, este faptul că ea se opune categoric poveștilor fantastice, deoarece Maria Montessori considera că cei mici ar trebui să fie antrenați în realitate, iar concepte precum cel de „Moș Crăciun” sau „Zâna Măseluță” ar putea oferi copiilor o imagine distorsionată a realității. Credulitatea este o caracteristică importantă a minții celor mici. Aceștia nu fac diferența dintre „a-și imagina” și „a crede”. Ei cred tot ceea ce li se spune, fără a discerne fantasticul de real.
Maria Montessori povestește cum niște copii au părăsit sala de clasă atunci când adulții au început să le citească basme.[4] Un astfel de comportament a condus-o către următoarea concluzie: copiii sub 6 ani, crescuți într-un mediu ce le servește cu adevărat nevoile, nu prezintă niciun interes pentru basm.
Toate aceste lucruri nu implică ideea de respingere a imaginației. Din contră, Maria Montessori încurajează în curriculumul său dezvoltarea imaginație. Cu toate acestea, ea considera faptul că „truth underpins all great acts of imagination”.[5] (Lillard, 173)
Consider că vârsta preșcolară este cea mai creativă treaptă a omului. Libertatea de a fi cine vrei, cum vrei și când vrei îți oferă prilejiul de a te hrăni cu fantezia interioară și exterioară. Lectura dezvoltă imaginația și creativitatea celor mici. Cu cât li se citește mai mult, cu atât cei mici vor dispune de mai mult material cu ajutorul căruia să țeasă întâmplări imaginare. Imaginația fiecăruia îți pune la dispoziție culorile necesare pentru a-ți picta viața. În fond, fiecare suntem creatorul vieții, iar lectura te ajută să îți dezvolți abilitățile necesare pentru a-ți scrie la rându-ți povestea pe care ți-o dorești. Cei mici pot deduce un final al unei povești, își pot imagina o poveste pe baza unor imagini și își pot crea propriile personajelor în urma experienței lecturii.
Educator antepreșcolari 0-3 ani
[1] Ioan Andrău, Elemente de teorie literară pentru elevi, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986, p. 11.
[2] Mariana Andrei, Introducere în literatura pentru copii, București, Editura Eminescu, 2006, p. 10.
[3] Succesiunea cărților prezentată în cursul de formare al educatorilor Montessori.
[4] Angeline S. Lillard, Playful Learning and Montessori Education, p.172. Citit de la: https://www.journalofplay.org/sites/www.journalofplay.org/files/pdf-articles/5-2-article-play-learning-and-montessori-education_0.pdf
[5] „Ea a susținut că adevărul stă la baza tuturor marilor acte de imaginație” (traducere proprie)