Jocuri pentru dezvoltarea mişcării

Copilul ne oferă adevărata sinteză a vieţii, care rezidă în spiritul umanităţii. Dar acel spirit care învăluie copilăria noastră este apoi întunecat de umbrele temniţei care începe deasupra copilului în creştere; iar omul îl vede murind departe şi pierind în lumina zilei obişnuite. Într-adevăr, viaţa noastră socială înseamnă destul de des întunecarea şi moartea vieţii naturale care există în noi. Maria Montessori (Descoperirea copilului)

Există o legătură fundamentală între corp, minte și faptul că mișcarea corpului în spațiu devine răspunsul unei dorințe interioare. Cu alte cuvinte, tot ceea ce se i se întâmplă unei ființe umane produce efecte atât fizice cât și psihologice. Mişcarea este o expresie a vieţii prin care este stimulată dezvoltarea psihologică. Conexiunea mișcare–acumulare de cunoștințe influențează major caracterul, personalitatea viitorului adult, scopul final fiind ca acesta să fie echilibrat și în armonie cu mediul în care trăiește. Copilul care are libertate de mișcare își poate satisface nevoile interioare, urmărind propriul interes.

În următoarele rânduri voi enumera câteva activităţi pentru interior şi exterior pe care le putem realiza cu copiii în vederea dezvoltării mişcării:

Interior:  seven, mersul pe elipsă, jocuri cu materialele la distanţă, jocuri orale de gramatică, exerciţii de transfer cu carafa sau lingura (boabe, apă), spălatul mesei, parinella funny fellow, urmează liderul, “tatu ta ta”.

Exterior: baba-oarba, limbo, şotronul, elasticul, raţele şi vânătorii, măgăruşul, exerciţii de echilibru pe bârnă, sărituri cu coarda, exerciţii de coordonare, Marco Polo.

Aceste activităţi stimulează atât mişcarea fizică cât şi lucrul intelectual. Mişcarea coordonată de minte, inteligenţă şi voinţă are un scop şi o finalitate prin care copilul ajunge să îşi dezvolte anumite aptitudini, deprinderi şi capacităţi. Ar fi o greşeală să privim mişcarea doar din punct de vedere fizic pentru că aceasta are o importanţă deosebită în construcţia psihicului. Experiența dată de munca activă în mediul înconjurător, în care se mișcă liber, îi oferă copilului sentimentul că se poate baza pe propriile resurse, senzația de putere personală în rezolvarea problemelor – sentiment care este interiorizat pentru întreaga viață.

Pe parcursul desfăşurării acestor activităţi copilul nu face decât să execute anumite exerciţii fizice, înăuntrul lui se construiesc şi se dezvoltă tendinţele umane (orientare, ordine, concentrare, repetiţie, perfecţionare, curiozitate, analiză etc).

Prin intermediul acestei munci interioare şi nevăzute se construieşte raţiunea şi voinţa, iar când copilul îşi exprimă voinţa, o face prin mişcare. Mișcarea este un factor cu dublu sens prin care se construieşte legătura cu sine şi cu mediul înconjurător, se clădeşte relaţia dintre acţiune şi gând.

Cu ajutorul unor astfel de activităţi copilul descoperă, explorează, se cunoaşte pe sine dar şi mediul, îşi exprimă trăirile interioare şi îşi formează caracterul. De asemenea, se încurajează comunicarea, cooperarea cu ceilalţi colegi, dezvoltarea spiritului de echipă şi coeziune.

Maria Montessori spunea că mâinile reprezintă  „creierul nostru exterior”. Mâinile și creierul nostru lucrează împreună într-un mod care până acum nu a fost egalat de niciun alt animal, este un lucru reprezentativ omului pe lângă limbajul vorbit. Prin urmare, mişcarea înseamnă inteligenţă și dezvoltarea creierului.

Câteodată adultul, neavând idee despre importanţa mişcării în dezvoltarea copilului are tendinţa de a împiedica această activitate, considerând-o cauza perturbărilor. Atunci el trebuie să caute în interiorul său, să îşi dea seama că nevoile copilului sunt diferite de ale sale şi cu ajutorul cunoștințelor, să pregătească mediul astfel încât acesta să se poată dezvolta la adevăratul său potențial, în deplină siguranță și protecție conform dorinţelor sale.

Mişcarea îmbunătăţeşte sănătatea, oferă curaj şi încredere copiilor, ridică moralul, trezeşte interesul şi curiozitatea, creează o stare de bună dispoziţie, dezvoltă capacitatea de a avea răbdare.  Acest fapt ne arată că rezultatele nu se observă doar la nivel fizic ci şi la nivel psihic.

Libertatea de mișcare implică existența unui scop precis: Copilul primește un stimul (vizual sau auditiv) din mediul înconjurător; interesul lui este stârnit și apare dorința de a se îndrepta către sursa acestuia; intervine activitatea musculară, mișcarea către stimul; în urma interacțiunii cu obiectul care a generat stimului o serie de informații sunt trimise către creier; noile date sunt procesate (dacă nu există interferențe în activitatea copilului) și devin ”cunoaștere” – toate aceste informații sunt stocate pentru a fi refolosite oricând este nevoie.

Copilul este constructorul spiritual al omenirii, iar obstacolele în calea dezvoltării sale libere sunt pietrele din zidul în care a fost închis sufletul omului. (M. Montessori)

 

Melisa Preda

Educator preșcolari 3-6 ani

Montessori Land Colentina