Plouă și ninge neîncetat, iar momentele petrecute de copii afară nu sunt niciodată plictisitoare!
Distracția spontană, izbucnită într-o zi ploioasă, amintește de copilăria noastră, atunci când alergam desculți prin iarba umedă în diminețile cu rouă, sau când ne prindea ploaia afară și săream în prima baltă care ne ieșea în cale. Acum, când vedem o baltă plină de noroi, o evităm. Atunci când copiii văd o baltă, sar imediat în ea și încep să se bălăcească! Când văd o grămadă de zăpadă, aceștia se aruncă în ea și încep să facă îngeri sau pornesc o bătaie cu bulgări! Dorința aceasta pornește dintr-un instinct natural al copiilor de a explora și a descoperi lumea inconjurătoare, folosindu-și simțurile și deprinderile motrice. Prin intermediul acestor activități în aer liber copiii vor dobândi și stăpâni îndemânarea, abilități și calități esențiale de care vor avea nevoie mai târziu în viață: -luarea deciziilor, puterea de concentrare, rezolvarea problemelor etc. Cu alte cuvinte, expunerea copiilor la mediul natural și activitățile desfășurate în aer liber, contribuie la dezvoltarea cognitivă și performanțele intelectuale ale acestora.

Una din funcțiile cele mai importante ale creierului este aceea de a colecta, procesa și interpreta informația din mediul înconjurător, pentru a putea supraviețui. Sistemul neurologic al unui copil este construit în așa fel încât să identifice și să analizeze semnalele și informațiile senzoriale pentru a putea deveni un individ capabil și puternic. Dacă un copil se învârte în cerc doar pentru a se distra, înseamnă că el are nevoie de acel ”input” senzorial. Mișcarea și activitățile fizice ajută la dezvoltarea conexiunilor între celulele creierului, iar cu cât aceste conexiuni se înmulțesc, abilitățile și deprinderile motrice, sociale, auto-cunoașterea, limbajul, creativitatea, rezolvarea de probleme etc., se dezvoltă la rândul lor.

Acesta este motivul pentru care copiii trebuie să se cațere, să sară în pat, să alerge prin iarbă sau să se bălăcească în bălți. Din păcate, în ziua de azi, se pare că numărul copiilor care își petrec timpul blocați în fața televizoarelor, computerelor sau a telefoanelor, este din ce în ce mai mare și crește constant. Din cauza inactivității fizice, creierul acestor copii este lipsit de acel stimul senzorial, iar aceasta duce la slăbirea mecanismelor fiziologice. Părinții trebuie să încurajeze activitățile precum alergarea, săriturile, aruncarea și prinderea unei mingi etc., pentru a-i ajuta pe copii să se dezvolte armonios și, de ce nu, pentru a-i pregăti pentru provocările de mai departe.

În loc să spunem ”NU!” tuturor încercărilor de natură fizică pe care copiii doresc să le desfășoare, ar trebui să le punem la dispoziție un mediu sigur și sănătos, în care aceștia să exploreze și să se bucure în natură. Săritul și joaca în bălți nu-i va ajuta pe copii să intre la cea mai bună universitate, însă starea de bine și fericirea dobândită in acele momente este o demonstrație perfectă a cât de incredibil de frumoasă poate fi copilăria! Și asta este tot ce contează!

 Nicușor A.