Efectele nocive ale TV-ului în creșterea și dezvoltarea copiilor

Despre efectele televizorului asupra creierului uman se vorbește de mult timp. În cazul copiilor sub 2 ani, efectele negative ale televizorului sunt și mai puternice decât în cazul adulților, resimțindu-se ulterior în evoluția vieții sociale, și în evoluția cognitivă.

  • Fără televizor până la 2 ani

Privitul la televizor este contraindicat până cel puțin la vârsta de 2 ani, susține Academia Americană de Pediatrie (AAP). Ca să fie cât mai clar, AAP susține că, până la această vârstă, copiii nu ar trebui lăsați deloc să se uite la televizor. Nici măcar la programele așa-zis create special pentru bebeluși. Iar recomandarea AAP nu se referă doar la privitul la televizor, ci și la calculator, la diverse aplicații de pe telefon și în general la orice înseamnă gadget.
„Creierul unui nou născut se triplează ca mărime de la naștere până la vârsta de 24 de luni”, susține profesorul de pediatrie Dimitri Christakis, coautor al cărții The Elephant in the Living Room: Make Television Work for Your Kids. „Iar creierul crește în funcție de stimulii externi, în contextul unor experiențe din lumea reală”, punctează Christakis.

  • Copilul nu învață de la televizor

Cea mai mare capcana cu privire la televizor este că mulți părinți chiar cred că este un lucru educativ pentru copiii lor. Până la urmă, toți vrem ca micuții noștri să crească mari și destepți. Iar când copilul repetă un cântecel din desenele animate, reușește să numere până la 10 în engleza alături de un personaj sau recunoaște formele geometrice care se perindă pe ecran, părinții se bucură că cel mic tocmai a învățat un lucru nou. Deci privitul la televizor poate fi și educativ, nu? Ei bine, nu!
Numeroase cercetări au arătat ca bebelușii sub 2-3 ani sunt mult mai putin receptivi în a imita o sarcină atunci când o văd la televizor, decât atunci când o văd în realitate. Cu alte cuvinte, copilul va învăța mult mai multe dacă il ții cu tine în timp ce speli vasele și îi explici ceea ce faci, decât dacă e lăsat în fața televizorului la niște desene animate care se vor educative.

  • Experiența în fața televizorului este total diferită față de realitate

În plus, imaginile de pe ecran se comportă total diferit față de cele din lumea reală. La televizor, o  minge este bidimensională, pe când copiii au nevoie să își dezvolte vederea și gândirea tridimensională. O minge rostogolită are în realitate o mișcare mai rapidă la început, pentru ca apoi să încetinească și să se oprească. În schimb, la televizor, mișcarea mingii este întreruptă, sacadată: vezi mingea plecând din mâinile unui copil, apoi mingea în mișcare și după aceea o imagine cu mingea care s-a oprit. Imediat după, mingea dispare brusc de pe ecran și e înlocuită de alt obiect. Pentru copiii mici, această înșiruire de imagini nu are nicio noimă. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că, în realitate, o minge poate fi atinsă, gustată, explorată, ceea ce pentru copii este foarte important, mai ales la vârste foarte fragede.

  • Televizorul suprastimulează copilul

Un alt aspect care trebuie luat în calcul este că privitul la televizor nu relaxează copilul, ci de cele mai multe ori îl agită și îl suprastimulează. Imaginile luminoase care se succed rapid, secvențele audio stridente și montajele rapide obosesc creierul. De aceea, mulți copii sunt mai agitați și mai agresivi după ce se uită mult timp la televizor, chiar dacă desenele nu conțin nimic violent.
Mai mult, în timp, creierul ajunge să se programeze pentru acest schimb rapid de imagini, astfel încât lumea reală va părea mult prea plictisitoare, iar cel mic va avea dificultăți în a-și menține concentrarea asupra unui lucru, cum ar fi un puzzle, timp mai îndelungat.

  • Efectele televizorului asupra copiilor pe termen lung

Studiile au mai arătat că privitul la televizor înainte de vârsta de 2-3 ani, mai multe ore pe zi, poate avea efecte negative inclusiv asupra dezvoltării limbajului, a inteligenței emoționale, a capacității de memorare și, mai târziu, asupra aptitudinilor de citire.
O altă problemă este nu doar ceea ce fac copiii în timp ce se uită la televizor, ci și ceea ce nu fac. Mai exact, nu se joaca liber, nu-și pun imaginația la contribuție, nu se mișcă, nu explorează, nu învață activ prin manipularea lucrurilor din jur. La televizor, copilul doar privește fără a interacționa, nu-și exersează limbajul și nu învață cum să reacționeze la sentimentele altora.

  • Mai puțină odihnă

Și somnul copiilor are de suferit atunci când aceștia sunt lăsați să se uite ore în sir la televizor. Aceasta este concluzia unui studiu recent realizat de cercetătorii de la spitalul de pediatrie MassGeneral Hospital for Children și de la Școala de Sănătate Publică de la Harvard. Potrivit studiului, copiii dorm în medie cu 7 minute mai puțin pentru fiecare oră de stat în fața televizorului, iar băieții sunt mai vulnerabili din acest punct de vedere decât fetele.
 

  • Televizorul din fundal e și el nociv

În multe case, chiar dacă cei mici nu sunt uitați în fața televizorului, acesta stă pornit aproape non-stop în fundal. Nici acest lucru nu este indicat.
Chiar dacă copilul nu pare interesat de imaginile de la TV, faptul că există un permanent zgomot de fundal poate modifica modul în care copilul se joacă. Un studiu realizat la Universitatea din Massachusetts pe copii cu vârste între 1 și 3 ani a arătat că, atunci când televizorul era pornit în background, micuții se jucau mai puțin, iar jocurile de imaginație luau naștere cu mai multă dificultate. De altfel, copiii nici nu pot ignora în totalitate un televizor pornit, ei aruncând în medie o scurtă privire către ecran cam tot o dată la 20 de secunde.
Iar cercetătorii și psihologii mai atrag atenția asupra unui lucru. Atunci când televizorul este pornit în fundal, interacțiunea adultului cu copilul este mai scăzută. În mod normal, un părinte spune în jur de 940 de cuvinte pe oră atunci când un copil este în preajmă. Dacă televizorul e pornit, chiar dacă nimeni nu urmărește ceva anume, numărul cuvintelor scade la 770 pe ora. Iar mai puțină interacțiune cu copilul înseamnă și mai puține oportunități de învățare pentru acesta, având în vedere că cei mici sunt “programați” să învețe de la om la om, inclusiv din expresia facială a adulților, din limbajul corpului, din tonul vocii.

  • Fără mese în fața televizorului

Copilul este hrănit în fața televizorului sau a calculatorului, în ideea că mănâncă mai bine. Și, de cele mai multe ori, chiar mănâncă mai bine. Problema este că, fiind stimulat de imaginile la care se uită, este puțin probabil ca el să-și dea seama că s-a săturat. Sau să facă legătura între ceea ce mănâncă și textura sau gustul alimentului respectiv. Se pierd astfel niste corelații care l-ar putea ajuta să continue să mănânce sănătos și mai târziu, atunci când va putea alege singur, în curtea școlii sau în pauza de la serviciu, între o prăjitură sau un fruct. În plus, multe dintre reclamele care se adresează copiilor sunt la gustări total nesănătoase, iar copiii ajung să asocieze pofta produsă de reclame cu ora mesei, ceea ce în final poate duce, din nou, la obiceiuri alimentare greșite.

  • La ce să-l lași să se uite

După vârsta de 2-3 ani, Academia Americană de Pediatrie susține că privitul la televizor nu mai reprezinta o problema atat de mare, atat timp cat nu se fac excese si este vorba doar de una, maxim 2 ore pe zi. Nu toti specialistii sunt de acord cu varsta sau numarul de ore, dar toti atrag atentia asupra continutului.
De exemplu, Lisa Guernsey, autoarea mai multor carti despre efectele televizorului asupra copiilor, sustine ca este foarte important ca desenele sau filmuletele sa fie cat mai simple. Sa aiba o poveste clara, care sa-l duca pe copil din punctul A in punctul B fara flashback-uri sau alte povesti secundare. De asemenea, autoarea recomanda desenele animate in care personajele dau impresia ca interactioneaza direct cu copilul, punandu-i intrebari de exemplu, si asteptand apoi ca cel mic sa rapunda. Desenele nu trebuie sa prezinte notiuni abstracte sau vagi, imaginile nu trebuie sa se succeada rapid iar montajul nu trebuie sa fie unul agresiv.
Multi specialisti le recomanda parintilor sa se uite si ei alaturi de copii la televizor, astfel incat experienta sa fie una comuna. Vorbeste cu cel mic despre ceea ce vedeti pe ecran, pune-i intrebari cu privire la actiune, pune tu povestea intr-un context din viata de zi cu zi, intreaba-l ce crede.

  • Atentie la violenta comica

Normal ca nicio mama nu-si va lasa copilul sa se uite la filme de groaza sau la desene animate foarte violente. Dar uneori exista scene violente si in filmuletele destinate copiilor mici, doar ca acestea sunt prezentate intr-un mod care se doreste a fi amuzant. De exemplu, un personaj de desene este lovit cu o bata de baseball, capul ii vajaie putin, dar apoi isi revine aproape instantaneu. Copiii mici nu vor intelege ca acest lucru nu este valabil si in viata reala, iar astfel ar putea ajunge sa priveasca violenta si loviturile ca pe un lucru fara consecinte, chiar amuzant.

  • Ce faci daca se mai intampla?

Desi efectele televizorului asupra copiilor nu sunt deloc benefice, nu trebuie nici sa iti pui cenusa in cap daca se mai intampla uneori sa-l lasi sa se uite la un filmulet scurt. Majoritatea psihologilor si cercetatorilor recunosc ca o perioada limitata de timp, cum ar fi circa 10-15 minute de televizor din cand in cand, nu vor „prosti” iremediabil copilul, chiar daca acesta are sub 2 ani. Atat timp cat este vorba de doar cateva minute in timp ce-i tai unghiile, de exemplu, sau ii faci aerosoli, nu este neaparat o problema. Poate deveni insa o problema atunci cand durata privitului la televizor este mai mare sau cand acest lucru se intampla zilnic.

  • Predispune la sedentarism si obezitate

Copilul care petrece mult timp in fata televizorului are tendinte de ingrasare si este predispus la obezitate. Sedentarismul, adica lipsa de activitate fizica, creeaza un dezechilibru intre aportul caloric introdus zilnic in organism prin intermediul alimentatiei si caloriile arse de-a lungul zilei, afectand greutatea si sanatatea acestuia. Ingrasarea si obezitatea predispun copilul la alte riscuri medicale extrem de grave – diabet, hipertensiune, probleme de inima etc.

  • Afecteaza dezvoltarea intelectuala si emotionala

Cu alte cuvinte, specialistii sunt de parere ca privitul la tv atrofiaza creierul si emotiile copiilor. Vizionarea emisiunilor, desenelor sau filmelor nu stimuleaza in niciun fel functiile creierului si nu ajuta copilul sa se dezvolte intelectual in primii ani de viata.
Dimpotriva, se pare ca daca cel mic sta foarte multe ore in fata televizorului este predispus la:

  • probleme de atentie si concentrare;
  • probleme de memorie;
  • anxietate;
  • temeri si frici;
  • nedezvoltarea gandirii logice.
  • Predispune copilul la comportamente agresive si de risc

Expunerea copilului la emisiuni, filme si documentare nerecomandate varstei lui creste riscul adoptarii unor comportamente negative sau de risc – fumat, consum de alcool, droguri, violenta etc. Specialistii au constatat ca prichindeii care petrec prea mult timp in fata micului ecran au tendinta de a fi mai agresivi si de a duce un stil de viata nesanatos, inspirat din programele pe care le vizioneaza.  

  • Afecteaza dezvoltarea sociala a copilului

Privitul la televizor “salbaticeste” copilul. Aceasta este concluzia multor cercetatori care au constatat ca prichindeii care se uita la televizor au abilitati sociale scazute si se descurca cu greutate in colectivitati.
Lipsa interactiunii pe care televizorul o promoveaza in dezvoltarea copilului il face sa devina un inadaptat social. Statul indelung in fata micului ecran il impiedica sa mai poarte conversatii cu ceilalti, sa se joace si sa se intalneasca cu alti copii, activitati esentiale pentru dezvoltarea sociala a celui mic.  

  • Scade performantele scolare ale copilului

Copilul care petrece ore in sir in fata micului ecran este predispus la note proaste si probleme de invatare. Problemele de atentie si concentrare cauzate de expunerea la televizor sunt cele care afecteaza randamentul scolar al copilului. In plus, daca este lasat sa petreaca un numar nelimitat de ore in fata micului ecran, copilul isi pierde interesul pentru carti, citit si neglijeaza scoala, iar educatia lui are de suferit.  

  • Promoveaza un stil de viata nesanatos

Atunci cand se uita la televizor, copilul este expus, inevitabil si la reclamele din timpul pauzelor filmelor sau desenelor animate pe care le urmareste. Cele mai multe spoturi publicitare influenteaza negativ gandirea si alegerile pe care cel mic le face zilnic. Sunt vulnerabili si usor influentabili, iar reclamele la bauturi carbogazoase, dispozitive electronice de ultima generatie, fast-food-uri sau alimente nesanatoase ar putea determina formarea unor obiceiuri nocive de viata.
Specialistii sfatuiesc parintii sa expuna cat mai putin copiii la televizor si sa le trezeasca interesul pentru activitati care presupun miscare fizica, interactiune sociala si dezvoltare intelectuala. Impune reguli si un program stabil in ceea ce priveste expunerea zilnica a copilului la tv si supravegheaza-i cu atentie programele pe care le urmareste frecvent.